duminică, 8 iunie 2014

Soveja & Lepșa

Draga cititorule, te rog să-ți iei cafeaua, să-ți așezi comod ciolanele și apoi să-ți înceapă alergatul ochilor pe aceste rânduri, că am destul de povestit.
Știe careva, cum este drumul de Soveja - Lepșa? Nimeni nimic. Nici un cuvânt, o idee ceva, nimic, nimic, de parcă nu erau oamenii locului. Bine, drumul este la cca 20 km de ei, dar chiar așa nici un sătean să nu dea o raită pe meleagurile sale? "Bine iubita, în situația asta ce facem?" Răspunsul a fost prompt, fără putință de a continua altă variantă: "mergem la Soveja și de acolo mai departe".
Soveja.

O stațiune balneoclimaterică, se pare cea care beneficia de cel mai ozonat aer, pusă pe butuci, părăsită, tristă dar care poate da ghes la spirit de aventură, tocmai prin locurile care odinioară fremătau de lume. Ne-am oprit la Mausoleu, mult mai mic comparând cu cel de la Mărășești dar la fel de expresiv pentru cei care au încă spiritul neamului neadormit.

Te întâmpină doua tunuri, parcă și auzi bubuitul lor pe front, ce flanchează treptele mari care te duc până la ușa de intrare. Din păcate închis, și este Sâmbătă, nu avem nevoie de banii turiștilor. Urcăm agale prin spatele zidului și ajungem la o clădire cu rol de birou informații, goală, goluță.

 O aiureală de clădire, cu termopane imense, astfel ieșind din peisajul bucolic inspirat de clădirile vechi și pădurea de brazi care vine să te salute din marginea drumului. Trecând de aceste ciudățenii postdecembriste, ajungi pe un platou imens, cred că era parcarea autocarelor pe vremuri, platou străjuit de o veche terasă cu un cuptor-grătar de dimensiuni demne pentru o armată de haplea.

Anul 1971 stă scris pe stabiliment, of ce de ani, ani în care lumea ieșea cu mic cu mare la un mic și-un țap de bere sau un pahar de bragă, astfel celebrând sfânta zi de Duminică, zi declarată libera pentru odihnă. De vei urca pe aleea principală a stațiunii, te încearcă un fior demn de filmele lui Hitchcock, totu-i în paragină. Hotel Zboina...ne apare nefiresc, ca o nălucă, după un mănunchi de pomi, este deja năpădit de vegetație și cu bariere la intrare. Piciul meu este zgândărit, extaziat chiar, de spiritul inocent și plin de cercetare specific vârstei: "hai să cercetăm, să vedem ce găsim pe aici". Dar clădirea mare și adormită spune: STOP. Nu te vrem, pleacă de aici, cam ăsta este sentimentul, cel puțin al meu, care se naște în suflet atunci când privești de jur împrejur. Totuși, printre brazii seculari, vei zări o vilă nou nouță.

Ehe, bine că mai există și câte un visător, câte un Don Quijote al capitalismului, care nu depune armele și încearcă să facă ceva în această stațiune plină de marasm. La plecare, observăm că se deschide magazinul de suveniruri, singurul dealtfel, și mergem să vedem posibilele kitschuri și să mai iscodim despre drumul care vrem să-l străbatem către Lepșa. Piciul se dotează cu o sabie iar eu cu o informație de la omul desprins din filmele regizorului mai sus amintit. Trebuie sa merg înapoi cam 70 de kilometri, că drumul direct de Lepșa este o corvoadă, o încercare cam nepotrivită pentru un autoturism normal. Îmi vine să bravez, să-i spun omului că nu știe cu cine stă la taclale: "Domne' eu am trecut Transalpina cu Tico plin cu patru adulți cu tot cu bagaje atunci când drumul era bolovănos, n-avea asfalt, și de vrei să știi mata, habar nu aveam pe ce drum merg!" Dar încuviințez că-i ascult sfatul și de mă voi băga în această aventură, voi fi atent la tot ce ma înconjoară. Zis și făcut. La intrare în drum, te întâmpină o pancartă imensă pe care tronează câteva litere așezate în două cuvinte: DRUM ÎNCHIS. Foarte încurajator. Dau bice cailor putere și încep să urc curajos. După primele două curbe frână și treapta întâi. Uite așa, întâia, a doua, frână, întâia, frână, întâia am dus-o preț de paisprezece kilometri. Și știi ceva, nu am regretat deloc. Nu te vei întâlni cu așa pădure, poienițe și drum unde vrei și când vrei.
 Dacă ai răbdare și pricepere în a mânui covrigul, zeamă în rezervor, baterie la telefon, apă și ziuă la dispoziție (fără ploaie), eu zic să-ți iei prietenii și să te aventurezi la o călătorie de neuitat. Drumul se termină brusc (în Lepșa) într-o intersecție în T: stânga Vidra-Focșani, dreapta Ojdula-Tg Secuiesc. Virez la dreapta, cu gândul la un prânz în cetatea Sighișoarei, dar burțile noastre nu sunt de acord. Simfonia începe cu câte un ghiorț-ghiorț timid. Bine, bine, oprim la prima cârciumă răsărită-n drum. O ratăm și oprim la a treia, nu la a două, că drumul este ușor șerpuit și dacă nu mergi cu douăzeci la oră, le vei rata una după alta. Hotărâm clar că trebuie să mergem la prima: Hanul Lepșa.
De ești în zonă, noi ți-l recomandăm din inima. Mâncarea nu este un chilipir, dar cum este gătită, ce gust are și nu în ultimul rând gazda (Nea Sorin) și atmosfera, te vor face să-ți pară rău ca nu ai timp să poposești peste noapte (trei poli camera) în acest loc calm, odihnitor și cu aroma anilor trecuți.
Părerea mea este, că ai găsi și ceva udeală zdravănă și un grătar pe cinste. Pofta este liniștită, cafeluța savurată la o pipă scurtă, așa că prindem energie pentru a continua călătoria.
Șoseaua ce leagă Lepșa de Ojdula e gata, mai puțin patru kilometri în partea Covăsneană, patru kilometri care-i vei străbate așijderea drumului Soveja - Lepșa, din cauza ploilor bogate din ultima perioadă.

Ojdula! Gata, asfalt! Doamne ajută!
Spre Sighișoara, ai o scurtătură din Sf Gheorge ce te scoate direct în Feldioara, scurtătură ce merită tot timpul petrecut pe alte coclauri care nu știu unde le vei mai găsi. De data asta șoseaua este satisfăcătoare, ba cârpită "profesionist" ba asfalt ca în palmă. Nu asta, șoseaua, era grija noastră, nici timpul, ore aveam destule la dispoziție, ci vremea. Nori cât vezi cu ochii, nori mari și plini de apă și...fulgere în depărtare. Pe la Rupea, norii ne salută cu gheață, mică dar suficient cât să ne "bucure".

Tot răul spre bine, știi vorba asta, vorbă adevărată. A plouat cât am condus, la intrare în Sighișoara, Soarele ne salută din ce în ce mai tare.
Baftă și o nouă cafeluță pentru partea a doua.
PS
Bonus o întrebare: e o piramida sau nu?
La ieșirea din Saschiz spre Sighișoara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu