Să ne bucurăm normal de normal

În aceste zile a fost mediatizată o faptă rar întâlnită. O tânără, de etnie rromă, a găsit un portofel, plin cu bani, și l-a predat la postul de poliție. Am specificat dinadins etnia, deoarece majoritatea avem o părere depreciativă asupra acestei minorități. Majoritatea avem câte o părere cu caracter peiorativ, conturată mai mult sau mai puțin real, despre fiecare nație de pe suprafața pământului, mai puțin despre noi. Ce este normal în această acțiune? Ce nu este normal? Normal este să dai ce nu este al tău, ce nu se cuvine să deții, să dai titularului de drept. Multora li se pare normal, dar, la nivel declarativ. Am avut ocazia să ascult, la radio, declarația unui om care recunoaște buna creștere și educația elitistă de care a avut parte dar și îndoiala care l-a cuprins văzând această faptă. Ar fi luat banii. Surprinzător, nu? Oare câți oameni nevoiași ar face acest gest, dar oameni cu o oarecare situație? Câți ne uităm în propriul suflet și suntem atât de sinceri ca acel om, să mai declarăm și public... la radio!? Acea tânără a făcut un gest normal, un gest care ar trebui să fie normal. Ar trebui să vedem zilnic mai multe gesturi normale. Un tânăr care dă binețe, primul, unui vârstnic. O vânzătoare care zâmbește și răspunde politicos atunci când saluți înainte de a cere produsul dorit. Un șofer normal care parchează normal, nu pe un loc dedicat persoanelor cu dizabilități. Un taximetrist care nu blochează o intersecție sau o alee. Un șofer de autobuz care așteaptă călătorul ce aleargă disperat să ajungă la serviciu. Un polițist care indică corect și politicos. Un radar pus la vedere. O stradă luminată corect. O țară fără câini vagabonzi. Orașe cu locuri de joacă. Șosele asfaltate integral și marcate corespunzător. Oameni care duc gunoiul la ghenă, nu să-l găsim aruncat prin parcări sau la colț de bloc. Oameni îmbrăcați mai vesel. Oameni care zâmbesc normal. Vorba lui Alin, am ajuns să ne bucurăm de lucruri normale ca de mari minuni. Gesturile simple duc la mari isprăvi. Hai să fim normali. Hai să începem cu un zămbet! Și TU vei încerca?
Baftă și normalitate cotidiană!