joi, 6 februarie 2014

Roma - episodul unu

De când străbăteam lunca Mureșului, am programat vizitarea Romei pentru Marți. Mă rog, revizitarea. Cred totuși, că este mai corect vizitarea. Indiferent de câte ori mergi la Roma, de fiecare data vei vedea altfel cetatea eternă. Dacă un orășel ca Genzano, ni s-a dezvelit total diferit, mai alert, mai complex și mai colorat, mă gândesc cum va fi la Roma. Ploaia ne-a încurcat planurile pentru ziua de ieri, a trebuit să amânăm rătăcirea prin capitală pentru azi. Câștigul, că trebuie să fim optimiști, să privim partea bună/plină, a fost imens. Mi-am odihnit țurloaiele și am avut timp berechet pentru antrenarea falangelor. Aștept startul ca un copil, ca un copil care așteaptă să vină dimineața de Crăciun să-și îmbrățișeze cadourile de sub brad. Așadar, ne-am întregit echipa, am burdușit rucsacurile cu de toate, fie pentru sete sau stimulare (ciocolată) inclusiv pelerine - scut împotriva apei care se tot stropșește la noi din înaltul cerului. Din experiența proprie, recomand vizitarea Romei cu ajutorul teneșilor și a metroului, punct. Dacă dorești să faci această excursie cu ajutorul autoturismului, este o pierdere de timp, în primul rând vei căuta locuri de parcare la nesfârșit în detrimentul vizitării unor obiective, numai spun că este foarte posibil să omiți câteva repere plăcute ochiului. Sunt două linii de metrou care te pot ajuta, linia A și linia B, cu două puncte de plecare într-un  periplu de o zi. Prima opțiune este să începi cu " Colosseo", poți accesa din stația cu același nume din linia B, și finalizarea plimbării la "Basilica di San Pietro" cu stație la "Ottaviano -San Pietro" sau pe rută inversă. Data trecută am început cu vizitarea Vaticanului, acum am considerat propice momentul să facem pe dos, lucru care s-a dovedit foarte inspirat. Bun, ieșim din găvanele metroului și în fața noastră se naște o imagine cu adevărat colosală. Una este să vezi în apus, chiar pe întuneric o astfel de construcție, și alta este să o contempli în plină zi, fie ea și noroasa. "Colosseo" este imens, abia poți zări de-a stânga sau de-a dreapta altceva. "Instantabrusc" realizezi cât de furnicuțe suntem, dar și ce furnicuțe. Puse laolaltă putem realiza lucruri fantastice. Ne îndreptăm către intrare, să facem plata inevitabilă pentru vizită, când constat ce gimnastică fac fără voie. Capul se duce tot mai mult pe spate, șira spinării începe o arcuire ca de gimnast. Ce anchilozare... dispare ca și gândul și fără calmante sau antiinflamatorii. Ne punem, nu fără suspine, la coadă. Mamăăă ce de lume, și ne bucuram că-i vremea cam potrivnică și mulți se duc în altă parte, poate un schi sau o tavernă caldă. Nu omule, au venit din toate zările. Din una-n alta, am constat, nu fără tăgadă, că cele mai frumoase femei sunt cele estice. În primul rând ale noastre și în al doilea rând cele din jurul nostru - cele slave. Plătim, luăm și un video guide și începem să vizităm toate cotloanele. Te întâmpină niște trepte demne de Goliat, urmate de culoare unde poți face raliu cu camioane suprapuse și-n perechi de câte trei. Imediat ce treci de culoarerele imense, priveliștea se deschide fantastic. Ochii ți se măresc, ies din orbite, irisul ți se dilată la maxim. Din penumbra cotloanelor, faci doi pași și lumina explodează, spațiul se deschide nemăsurat, atât de mult încât nu poți cuprinde totul într-un singur cadru. Trebuie să rotești capul ușor, de la stânga la dreapta, să scanezi ușor fiecare grad de rotire. Altfel ai ocazia să amețești, imaginea să-ți nască năluciri. Resturi de gradene, colțuri de coloane, arcade franjurate, trepte uriașe șterse de miliardele de pași, bucăți imense de pereți din cărămidă plată, totul se succede eteric, imaginea te îmbată.
După un tur de arenă, reintrăm în culoarele imense. Avem un noroc chior, găsim în plină desfășurare o expoziție provizorie cu materiale didactice suplimentare, despre etapele dezvoltării marelui amfiteatru. Ingenioși, foarte ingenioși constructorii romani, au reușit să finalizeze o arenă cu cinci nivele superioare și două inferioare pentru a găzdui șaizeci de mii de oameni, totul în doar opt ani! Să nu mai pomenesc de mașinăriile incluse în construcție, mii de scripeți, rampe mobile sau apeducte. Un lucru minor: locurile erau numerotate iar pentru clasele de mijloc sau de conducere, lojele erau inscripționate cu numele lor și bineînțeles plătite. Pe unul dintre culoare găsim harta imperiului, un pic exagerată, completată cu ceva teritorii pe care nu le-au  stăpânit pe de-a întregul.
Cu mintea un pic amețită, zăresc dintr-un colț, un arc de triumf. Este "Arco di Costantino", arcul străjuit de DACI. Sunt statui masive care reprezintă războinici DACI. În scrierile contemporane se specifică fantezist, zic eu și nu doar eu, că sunt reprezentări ale soldaților capturați. Dacă erau capturați, de ce sunt reprezentați în poziții puternice cu privire pătrunzătoare sau de ce nu sunt reprezentați și alți războinici din alte părți ale lumii, decât în genunchi sau în lanțuri ?
Contrariați și puternic impresionați de cele văzute, plecăm ușor către forumul lui Traian. Pe drum te îmbie soldați romani, să-ți faci poze pentru posteritate sau mimi dornici să-ți scuture buzunarul, sau de vrei gologanii să ții cheltui, te așteaptă artiști plastici cu spray și pânze sau tarabe cu suveniruri fel de fel. Din îndepărtare, din capăt de "Via dei Fori Imperiali" zăresc Columna lui Traian. De sus, de la circa treizeci de metri, ne privește Sf Petru, sub el, pe  blocuri imense din marmură de Carrara, este narată epic, victoria oștirii romane asupra "barbarilor" DACI. Normal, trădarea nu se poate ciopli.
Sunt mândru, nu știu să definesc corect de ce, dar un fior mă străbate și inima tresaltă-n mine. Sunt DAC, și știu, da, văd și-n ziua de azi, că a noastră glie este dorită-n continuare. Suntem bogați dar nu știm ce să facem. Mă răsucesc, acoperind cu privirea tot ce mă înconjoară. Totul este magic, locul îți arată ce este istoria. Ce s-a întâmplat, ce se întâmplă și ce se poate întâmpla în curând. Structuri imense, intercalate, îți arată antichitatea, înclini ușor capul și vezi superbe clădiri renascentiste vecine cu realizări Art Deco.
Cititorule...mă opresc preț de...câteva ore. Fug să-mi bucur ochii. 
Baftă și pe curând!
    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu